UncageX Blog

Cum să nu mai fii prizonierul minții tale / egoului

Un om înțelept odată a zis “Mintea este o slugă bună dar un stăpân prost.”

Este o forță puternică de apărare și salvare care va face tot posibilul să te mențină în siguranță, câte-odată și mai mult decât dorești… pentru că parte de a te ține în siguranță este să te țină în confort și în cunoscut - căci orice nou și necunoscut poate să ascundă un pericol.

Cu părere de rău aceasta vine la prețul creșterii și creativității, căci toate cele noi, creșterea în sine este de partea cealaltă a cunoscutului și confortului- în necunoscut.

De aceea este nevoie să ascultam ce zice mintea, de parcă am asculta un consilier, dar să decidem să pășim singuri, de parcă un stăpân, directorul propriei vieți.

În practicile și experiențele UncageX pentru depășirea fricii și descoperirea sinelui, scopul este de a ‘trezi Împăratul/Regina’ - trezi Conștiența înaltă care este stăpânul nu doar al minții dar al întregii împărații interioare ale noastre. Căci ceea ce ne face să stăm pe loc, ceea ce ne încurcăm să creștem este faptul că am dat, din diverse motive (menționate mai jos), puterea deciziei de la conștiență spre minte. Căci atunci, în trecut, în momentele în care am împărțit părerea noastră adevărată, când am exprimat pasiunea cu emoționant, am fost respinși, judecați, rușinați pentru aceasta, efectiv am învățat să nu o mai facem… când ne-am purtat, am vorbit sau ne-am exprimat cu adevărat, am fost opriți și direcționați să fim ca ceilalți, căci este mai bine și mai sigur... atunci am început să tindem pentru a fi ca toți ceilalți, sa nu ne evidențiem prea mult.

Așa am început să jucăm un rol care ni s-a dat și am acoperit cu straturi groase adevăratul sine... ca să nu fim răniți sau abandonați, într-atât încât la un moment am uitat de cine suntem cu adevărat.

Calea spre redescoperire de sine este în dezvăluirea acelui sine adevărat, acum, fiind deja matur, responsabil și cu abilitățile de a naviga prin lume. Pentru a renaște adevăratul sine și a-l elibera din lanțurile create cu timpul - este eliberarea de la principiile impuse memorate de minte pentru a învăța un nou mod de a fi este primul și cel mai important pas.

Mintea este acel aparat care menține acele ‘legi’ recomandate despre cum trebuia să fii atunci, ce trebuia să faci, ce este corect și ce este greșit, ca să te încadrezi în acel spațiu în care ai crescut și să nu fii respins, judecat și rușinat pentru cine ești cu adevărat... acea care-ți crează percepția influențată din exterior despre cum 'trebuie' și cine ești cu adevărat - mai bine zis, cine trebuiai să fii atunci... atunci, dar nu acum. De aceea se zice că pentru a te schimba este nevoie să uiți tot ce ai învățat pana acum și să descoperi din nou - căci ceea ce a fost adevărat atunci, nu este adevarul total și nu este limitat doar la opțiunile știute, este deseori deja inutil. Precum este în istoria cu 5 maimuțe...

Cinci Maimuțe

Cinci maimuțe au fost plasate în cușcă. În mijlocul cuștii a fost plasată o scară cu banane plasate în vârf. De fiece dată când o maimuță încerca să se urce pe scară pentru a lua banana, experimentatorul uda cu apă rece pe celelalte maimuțe. Eventual, de fiece data când o maimuță încerca să se urce pe scară, celelalte maimuțe o trăgeau înapoi și o băteau ca să nu se mai urce. În scurt timp nici o maimuță nu se mai urca pe scară. După ce, experimentatorul a schimbat una dintre maimuțe pe una nouă. Primul lucru pe care a făcut cea nouă a fost să se urce pe scară după banană. După câteva încercări și bătăi, a învățat și ea 'regulile spațiului' și nu mai încerca nici ea, cu toate că nu știa de ce celelalte maimuțe nu-i dădeau voie să ia banana căci niciodată nu a ajuns să fie stropită cu apă rece, dar a învățat rapid că cățăratul pe scară nu este acceptat. Una câte una în același fel au fost schimbate toate maimuțele, de fiece dată cea nouă era 'educată' în același mod, până când nu a mai rămas nici una din cele cre au fost stropite în trecut, și toate evitau să ia banana fără să știe de ce. Dacă ar fi întrebate motivul pentru care nu se urcă după banană și bătaia celor care se urcă, răspunsul lor va fi fost "nu știm de ce dar așa sunt lucrurile aici."

Aceeași învățătură o facem și singuri cu sine 'învățând' din experiențele trecute. Precum istoria faimoasă despre acest aspect în care elefantul mic din grădina zoologică este legat de mic cu o funie pe care nu o poate rupe. Când elefantul devine adult, cu toate că are destulă forță să rupă funia, el nu mai încearcă, căci a încercat de multiple ori în trecut fără succes. Așa și noi, luând 'lecțiile' din experiențele trecute mintea crează un 'adevăr' și o percepție despre sine că nu poți.

În așa mod, precum în experimentul cu maimuțele și istoria cu elefantul, propriile experiențe din trecut, experiențele părinților noștri, și experiențele strămoșilor noștri, crează niște realități despre cine noi suntem și cum lucrurile se fac aici. Mintea le înregistrează pe toate creând un spațiu sigur, care TREBUIE de urmat cu orice preț. De aceea eliberarea lanțurile și iluziile prezentului prin prisma trecutului pe care le menține atât de rigid mintea, este cheia renașterii și vieții în Realitate, aici și acum - luând lecțiile necesare din trecut dar nu acționând și bazându-ne pe acele istorii, ceea ce duce pur și simplu la repetarea trecutului și trăirea în trecut dar nu în prezent.

Teologul Martin E Marty a expus un gând foarte frumos despre aceasta tendință de a trai în trecut, referindu-se la tradiții "Tradițiile sunt credință vie a oamenilor morți, pe când tradiționalismul este credință moartă a oamenilor vii." Care zice că urmărind orbește ceea ce se făcea întrecut fără înțelegere a motivelor, este o credință moartă a oamenilor vii - ca și cum ar trai viața celor morți în loc doar să le utilizeze și aplice învățăturile loc în viața curentă cu înțelegere. Tradiționalismul, este pur repetarea oarbă a ritualurilor vechi fără de a înțelege intenția și relevanta acestora... precum e și ducerea după memoria minții este urmarea oarbă a propriilor experiențe și reguli din trecut fără să le aplicăm în prezent.

De aceea, în momentele în care tindem să pășim spre ceea ce simțim, întâlnim o forță mare de rezistență în formă de voci, imagini și sentimente corporale, până și blocaje musculare care vin din acele amintiri din trecut (proprii dureri și neputințe - elefantul, sau 'educarea' părinților - 5 maimuțe)… făcând un pas în afara acelei zone ‘permise’, zonei de confort, ne simțim exact precum am fi în copilărie, în momentul în care parintele, învățătorul sau prietenii ne-au comentat sau au râs “fii atent!” “Nu păși că o să …” “Ce-i cu tine băi!?” “Uite la tine!” “Mai ai de băut lapte până vei putea …!” etc. Aceste glasuri și opinii ale lor au devenit deja propriile opinii despre sine … efectiv, în exterior fiind într-un corp matur care activează acum într-o lume, dar în interior reacționează și se simte acel băiat/fetiță care se află în acea lume veche luptându-se sau ascunzându-ne de aceleași amenințări ca în trecut.

Dacă ai participat la o experiență transformațională precum Weekendul UncageX sau Retreat-ul Regăsirea Sinelui, ai descoperit senzația de detașare de acel trecut și ai simțit cine ești cu adevărat - acel Sine adevărat (cum îi mai zicem noi: împărat/regină, sau Eu Sunt) din interiorul tău, cu toată puterea sa nelimitată.

Dar cum să menții acel împărat/regină trezit, ca să fie aici în această lume și în acest corp ci nu în trecut - să nu se dea manipulării de către memoriile și imaginațiile impuse de minte.

Aici am să-ți dau Instrucțiunile necesare pentru a menține acel Eu în locul care i se cuvine - aici și acum, ghidat dar nu dirijat, de cunoștințele din trecut.

În esență, această luptă este lupta interioară despre care ne vorbesc Scripturile, cântecele și poveștile - despre binele și răul, lumina și întunericul, adevărul și minciuna etc

Există o parabolă veche despre un bătrân care-i povestește nepoțelului său despre această luptă:

“În interiorul fiecărui om trăiesc doi lupi care mereu luptă - unul alb și unul negru.”

“Și care câștigă?” a întrebat nepoțelul

“Acel pe care-l hrănești” a răspuns bătrânul.

Noi hrănim unul sau altul prin atenția noastră. Atenția este ca apa vie care crește și întărește orice spre ce este îndreptată - unde este atenția acolo pleacă și energia, acolo se îndreaptă acțiunile, gândurile și creativitatea. Oferind atenția fricilor, gândurilor neplăcute / distructive noi le aducem acelea în realitate.

Istoria biblică despre Daniel este referită la acest aspect - momentul în care Daniel a fost plasat în groapa cu lei pentru a fi sfâșiat de aceștia. El s-a întors cu spatele la ei spre lumina care venea de sus cu credință, ce a făcut leii să stea stâncă și să-l lase în pace.Este și un exemplu pentru a te întoarce cu spatele de la frici și lucruri deranjante, și a întoarce atenția spre ceea ce este dorit, plăcut și mai bun pentru sine - spre posibilitățile și abilitățile, spre încredre și speranță

*Următoarea informație este mai mult relevantă pentru cineva care a participat deja la o experiență transformațională (UncageX sau una similară) sau care lucrează intensiv cu sinele căci instructează mai mult despre menținere dart nu despre dezlănțuire. Căci până ce nu a avut loc deizlantuirea (ceea ce necesita cel mai des un proces ghidat, dacă este făcut conștient și nu oferit de viață prin o traumă) este aproape imposibil de diferențiat dintre adevăratul sine și creările mentale, ieșind dintr-o imagine mentală în alta fără să-ți dai seama.

CE ESTE

Un om înțelept pe care-l admir a zis o dată: “dacă urmezi pur instrucțiunile minții, aceasta te duce în unul din două scenarii - te bagă într-o afacere de rahat sau te scoate din una bună.” Adică imaginează că cineva îți zice să investești în ceva care pe hârtie pare a fi foarte profitabil, pe când inima respinge acea direcție … când o persoană vorbește frumos dar ai un sentiment înăuntru că nu ai încredere - începuturile de acest gen cel mai des devin ratate.

Altă situație este când simți că ai dori să începi ceva nou ce te inspiră dar mintea îți zice ‘nu ai destul X, nu ești destul de Y, uite la tine!” etc și nu mai pășești… cu toate că vezi oameni care au început cu mai puțin decât tine fac acel lucru.

Imaginează-ți un împărat sau regină a unei împărății, care are consilieri care-l servesc sfătuind despre afacerile împărăției și îl informează despre progresul acesteia. Acum imaginează-ți că acei consilieri devin corupți și în loc să servească spre binele împăratului și împărăției sale ei servesc pe sine, imaginea lor și împărățiile vecine.

În așa mod mintea noastră începe să servească ideile vechi impuse de alții și dorințele limitate de experiențele precedente, în loc să perceapă ceea ce este relevant acum cu resursele curente.

Dacă am asocia această dinamică cu o companie de biznes atunci mintea cu mesajele ei ar fi avocatul, contabilul și securitatea - cea care ne informează despre pericol financiar, fizic și filtrează ce vorbim. Sunt niște lucrători / consilieri foarte utili, dar nu sunt directorul - directorul este acela care ia deciziile și decide direcția afacerii. Păi atunci când directorul doarme sau se lasă pe mâna acestor consilieri ai săi, compania îi servește interesele lor dar nu a directorului.

Mintea are o memorie limitată - doar cea din viața curentă și poate vedea doar cât văd ochii (sub 1% al spectrului luminii apropo), pe când inima se informează și comunică vibrațional fiind ca un internet natural global conectat cu tot ce este în jur, inclusiv informația genetică.

În acest fel mintea este ca o hartă cu cărări și drumuri explorate, pe când inima este ca o busolă care mereu arată direcția. Ambele sunt importante dar ambele își au propria valoare.

Imaginează-ți că mergi la volan de la Chisinau spre Bălți noaptea - poți vedea drumul doar pe măsură ce luminează farurile mașinii, restul nu vezi, dar știi că mergi în direcția corectă, chiar dacă farurile luminează doar atât. Aceasta este diferența dintre inimă și minte - nu poți ajunge de la Chișinău la Bălți ghidându-te doar de lumina farurilor prin întuneric - este imposibil… ai nevoie de direcție. Acest rol îl joacă inima în viața omului.

Mintea poate să ne arate imagini care pot să ne motiveze, spre care am fi dorit să mergem, dar acestea sunt doar iluzii. Adevăratele viziuni care rezonează cu sine sunt cele ale inimii. Cum să le diferențiezi? Adevărata inspirație conține un pic de frică - căci face parte din adevăratul sine care este ascuns acolo în adânc… inspirația poate să te copleșească până la tremur și sudoare privind-o. Iluzia stimulează doar mintea… precum ar fi o noapte de amor cu o persoană frumoasă, în comparație cu un pas spre căsătorie cu alesul/aleasa.

CUM OPEREAZĂ

Ceea ce te poate ajuta să diferențiezi între minte și inimă este că inima mereu tinde spre unitate, compasiune și acceptare, pe când mintea tinde spre separare, jocul puterilor, tinde să domine și controleze situația în orice mod (cognitiv, fizic, energetic și spiritual - crează ierarhii între oameni) căci controlul este siguranță. Acestea sunt căile pe care le învățăm cu timpul, începând din copilărie, pentru a supraviețui și a accesa resursele necesare, navigând prin dificultățile de familie... în special ale părinților (despărțiri, abuz, deces, amorțire emoțională, crize economice și emoționale, lipsa de cunoștințe și exemple bune etc etc). Copilul învață să comunice și acționeze în modalități pe care le 'prinde' în jurul său pentru a merita acceptarea și dragostea de la cei mai mari în grija cărora se află ... apoi, cu acele metode și cu acele tendințe învățate, operează în viața mai adultă în lipsa alternativelor, până nu se trezește. Nimenea nu este vinovat în ceea ce a fost, dar fiecare este responsabil pentru viitorul său și duce consecințele acestor purtări / deprinderi - patternuri mentale.

Mintea își joacă piesa predominant prin trei scenarii în care este foarte ușor să te pierzi, jucând aceste jocuri în relațiile personale, profesionale și în relația cu Viața/Dumnezeu:

Victimă: cel mai convenabil loc pentru a fi căci un depui efort și nu iai responsabilitatea pentru nimic - doar suferi emoțional (ceea cu ce deja ești posibil obișnuit trecând printr-o copilărie mai dificilă)… în orice moment când te simți opresat, respins, te învinuiești pe sine - “of săracul de mine”, “de ce eu trebuie să fac totul!?”, “de ce toți x dar eu y?!” etc. Când te prinzi că povestești altora istorii despre cum ai fost folosit, opresat și jignit. Când te ascunzi, te izolezi sau fugi de la provocări ca un iepure când simte vulpea. Când ceri ajutor și comunici din această poziție a victimei - unei persoane în lipsă, fără luare de seamă a darurilor pe care le ai. Victima est sun joc des ales ca o justificare pentru a trece în abuzor, o permisiune pentru a lua revanșa, a te răzbuna.
Abuzor: cel mai plăcut și dulce loc de a fi atunci când ai acumulat ceva puteri, abilități sau bunuri materiale, ai atractivitate fizică - în orice moment când simți nemulțumirea, iritarea și judecata față de alții, când exprimi în orice mod (emoțional, verbal sau fizic) neacceptarea față de sine, oameni, viață pentru că nu se comportă așa cum dorești, în modul în care dorești, atunci când dorești, încercând să le schimbi cu forța prin manipulare sau direct. Când diminuezi pe alții, când dorești să dovedești superioritatea și dominanța (fizică, intelectuală sau spirituală), verbal, prin comportament sau emoțional… când ai puterea să manipulezi pe alții și să-i faci să-ți facă pe plac, prin utilizarea abilităților, bunurilor materiale, puterii fizice, cunoștințelor sau atractivității exterioare… utilizezi toate acestea pentru a manipula ‘victimile tale’ ca un medic care nu ar cere prețul dorit pentru pastilele oferite inițial gratuit și de care pacientul deja a devenit dependent. Când povestești despre reușitele tale cu scopul de a arăta grandiozitatea și unicitatea ta în comparație cu restul ‘muritorilor’.
Erou: acesta este jocul de tranziție către victimă sau abuzor - în orice moment când sari să ajuți neîntrebat, ca apoi dacă ajutorul tău este acceptat, să te simți dominat și superior sau dacă ajutorul tău este respins, să joci rolul celui opresat (al victimei).

Pentru unii oameni acest joc, această luptă a rolurilor este scopul principal al vieții căci vede întreaga lume bazată pe aceste principii pe care le are în mintea sa. Aceste fiind scopul în care depun toată energia și timpul lor, fără să-și dea seama că nu trăiesc și nu se cunosc, dar joacă o piesă imaginară fiind și ei unul din roluri imaginare influențate de opinia altora despre ei, nu imaginea reală a sinelui - acești oameni se mai numesc adormiți, pierduți, morți sau zombi, căci nu știu cine sunt și trăiesc o viață inexistentă în realitate, având roluri pentru fiecare persoană în jur cu scenariul fix despre cum ar trebui sa fie ei și ceilalți ca să fie jucată piesa - iritându-se și dezamăgindu-se constant în sine și în cei din jur pentru inabilitatea lor de a juca acele roluri în perfecțiune.

Aceste jocuri totodată, sunt modalități în care omul dă puterea de a face o schimbare altora, pentru că rezultatul dorit (satisfacția, succesul, fericirea etc) depinde de purtarea celorlalți, care sunt imposibil de controlat, ceea ce crează iritare, dezamagire și supărare pe ei pentru incapacitatea sau nedorința să coincidă rolului pe care 'îl au'. Toate acestea indică inabilitatea de a vedea darurile adevărate pe care le ai. Se zice “cel mai mare păcat este nemulțumirea” și “Nemulțumitului i se ia darul” păi iată când nu vedem ceea ce avem și suntem disperați și enervați că nu avem ceea ce dorim la timpul dorit, în forma dorită, crează suferința și ‘pierderea’ acestor daruri.

Intenția nu este de a elimina egoul, dar nu a deveni sluga sau victima acestuia

O practică utilă de a ieși din roluri care lucrează în special în momentele când mintea dorește judecă pe cineva (pe sine, pe altcineva, viața / circumstanța) este să privești din perspectiva unui judecător în o sală judecătorească în care, înainte de a da verdictul să dai următoarele întrebări:

Cât de adevărat este ceea ce presupun și care sunt dovezile pro și contra?
este posibil ca să mă greșesc în aceste asumații? Dacă m-ar judeca pe mine la fel ce aș oferi ca dovezi?
Ce pot să nu văd în această situație și unde aș putea să mă greșesc sau să fac asumații?
Poate fi această provocare o oportunitate pentru mine spre creștere sau o usa spre ceea ce-mi doresc?
Poate aceasta provocare fi exact ceea ce aștept dar oferită mie într-un mod în care nu mă aștept?
Aș fi dorit / merită acest verdict să fie dat în asemenea situație cu aceste 'dovezi'?
Poate fi aceasta o necesitate neoferita a mea din copilărie pe care o caut de la alții (când ai percepția că cineva nu ți-a oferit ceva ce crezi că ar fi normal în situația dată)?
De care situație similară din trecut îmi amintește aceasta când am reacționat similar ceea ce mă încurcă să văd lucrurile cum sunt acum?
Poate ceea ce văd să fie ceva ce îmi amintește de o parte din mine pe care nu o accept? (Aici aș dori să-ți dau o perspectivă: ce este mai rău - un canibal sau un om prost? Evident ca un canibal. Atunci de ce dacă ne-ar numi cineva prost, sau alt cuvânt care ne atinge, reacționăm emoțional, dar dacă ne-ar zice cineva că prindem copii în fiece duminică și facem borș din ei nu ne va supăra? De aceea că știm bine că nu suntem canibali... dar acel cuvânt/situație care ne rănește dezvăluie un adevăr despre noi și reacționăm emoțional ca să ascundem asocierea cu el / să ascundem o parte din noi care există. Dacă așa este, cum pot să privesc această parte cu compasiune?

CUM SĂ MENȚII TREZIREA

După o experiență profundă descoperi aceste jocuri, le poți vedea, poți simți cât de pierdut erai și cât de mic este chiar și cel mai mare câștig al acestor iluzii / piese / competiții create de minte… cât de multă putere, plăcere și încredere este de partea cealaltă. Zici că niciodată nu te mai angajezi în acele jocuri. Dar viața este complexă și mintea este puternică, peste un timp scurt, dacă nu menții conexiunea cu adevăratul sine, este foarte ușor să intri înapoi în joc fără să-ți dai seama. Și tot efortul tău de schimbare devine în zadar - fenomenul care se observă deseori în persoanele care au imigrat în altă țară sau și-au schimbat locul de muncă, au schimbat relația dar nu au schimbat obiceiurile și s-au trezit după un timp în aceeași ambianță de la care au ‘fugit’.

Pentru a te menține treaz ai nevoie de patru elemente cheie:

O practică spirituală: aceasta te va menține conectat și treaz, observând jocurile mentale în care te trezești, reacțiile, purtarea și comunicarea cu oamenii nu deschis spre cine sunt dar fixați de rolul pe care-l joacă în piesa creată de mintea ta. Cele mai bune practici sunt meditația și rugăciunea conștientă. (Vezi programul meditatie de la zero la pro sau webinarul rugăciunea conștientă pe platforma UncageX online)
O practică fizică: chiar dacă facem practicile spirituale, dacă corpul este obosit, epuizat și lipsit de energie, el operează din resurse de alt gen - resurse puternice dar lipsite de inimă, care sunt determinate pentru supraviețuire și apărare, efectiv tot și toți din jur vor sunt în calea prezervării și devin inamici, agresori sau piedici - “pentru omul care arde, toți și toate sunt obstacole către salvare.” Din acest motiv este imperativ să ai o practică fizică, cât de simplă, pe care o poți face zilnic din timpul pe care-l ai și mâncarea conștientă îți vor da puteri - vezi cartea Restartează-te cu APA! În care am descris practicile care mi-au luat ani de studii și încercări să descopăr și utilizez deja de peste 10 ani, care-mi dau posibilitatea să fiu gata cu minim efort chiar si de un întreg maraton, pe care am reușit să alerg în 2018 fără pregătire specială.
Restabilirea relațiilor: una dintre cele mai influente aspecte ale vieții noastre sunt relațiile pe care le avem - acestea ne afectează starea emoțională, fizică și afectează motivația profundă pentru toate activitățile noastre și percepția de sine. Repararea nu este acceptarea și răbdarea acestora așa cum sunt, nici activitatea spre satisfacerea dorințelor tuturor oamenilor dragi. Repararea este un proces profund și vindecător care ia timp și acțiuni conștiente. În unele cazuri, necesită un proces de la un an până la trei ani pentru a repara și restabili relația, dar această investiție este o alegere între a trăi 30 ani în suferință sau un efort de a face un efort spre restabilire a vitalității și abundenței în viață. Uneori ceea ce ai nevoie, mai ales de la început, este înconjurate / împrejurare de oameni de susținere, care înțeleg unde ești și rezonează cu direcția pe care ai luat tu. O parte cheie a experiențelor și mentoratului cu UncageX este lucrul asupra exact acestui aspect, inclusiv platforma UncageX Online le cuprinde pe toate aceste aspecte.

Făcând aceste elemente parte din rutina ta zilnică, vei putea privi ‘de sus’ la jocul cât al tău atât și a celorlalți, te vei simți conectat, clar și satisfăcut căci ești în afara iluziilor, împreună cu Eu Sunt, cu divinitatea ta lăuntrică! Nu este întâmplător că în religie se recomandă rugăciunea în fiecare zi. Noi oamenii suntem ființe care uităm rapid - ceea ce nu se folosește zilnic, sistemul nostru interior percepe ca ceva inutil și elimină din memorie (mentală, musculară) dând prioritate celor care le folosim cel mai mult.

BONUS

Activitățile care nu rezonează cu Sinele interior te duc în iluzia minții (acestea pot fi conștiente / intenționat fals, sau inconștiente din obicei și neștiință), te întorc în joc, chiar dacă le practici pe toate - fii atent la minciună, la acceptarea lucrurilor și purtarea din partea altora care nu rezonează cu Eul tău, fii atent când dorești să te folosești de alții - de bunătatea sau neștiința altora pentru beneficiul tău.
Îndată după ‘trezire’ și pe parcurs, podurile și fundamente care au fost construite pe bază falsă (relații, activități, obiceiuri) vor cădea și vor crea senzația că totul se prăbușește și se destramă. Aceasta este cea mai mare încercare, cea mai mare provocare după schimbare care îți testează credința și puterea pentru a sta ‘în picioare’ cu Sinele tău adevărat fără să-l schimbi pe cel fals vechi, fără să alegi să mergi înapoi în confort și cunoscut, să treci peste această frică care pare ca moarte sau pierdere de tot ce ai avut până acum. Să știi că sunt adevărate vechile ziceri care le repetă textele vechi, cântecele, arta și filmele: “Ce-i al tău e pus de-poarte.”, “Nu poți pierde ceea ce-i al tău, și dacă ai pierdut, nu a foat al tău.” “Nu-țintește dată nici o provocare pe care nu poți să o depășești.” “Fiecăruia-i sunt date provocări pe măsura puterilor sale.” “Dacă adevărul le distruge, lasă-le să moară.” Sunt cazuri când unii își dau seama că fiecare minut din viață a fost spre construirea unei persoane inexistente, unei iluzii - relația “fericită” ca o aprobare a societății spre care a răbdat și au opresat propriile dorințe pentru a o avea, activitatea “respectuoasă” de părinți/societate spre care ai studiat și investit până acum pentru a o atinge și menține, investiție și activitate în imaginea fizică de sine - mușchi, față, sâni, ceasuri etc etc… pe când cu adevărat nici una nu a fost ceva ce a fost dorit cu adevărat - toate pentru a fi acceptați, primiți și respectați de cei din jur… la prețul propriei vieți, plăceri, și adevăratei creșteri. Cum ziceau mai mulți înțelepți din timpurile curente “viața este grea oricum, este mai bine când este grea dar adevărată.”

Nu încerc să creez o iluzie că dacă le rezolvi și le faci pe acestea vei fi fericit - fericirea este o decizie... este o mare diferență dintre a trăi viața în adevăr și o viață falsă - având aceleași provocări, ne simțim diferit. Diferența este precum cea a alergatului la munca zilnic pentru ca nu ai cu ce și trebuie sa reușești și când alergi pentru că ești sportiv și faci antrenament - motivul în spatele efortului schimbă în totalitate sentimentul după. Același lucru este pentru o mamă care duce sarcina dificilă 9 luni, apoi trece prin durerea nașterii, ca apoi să fie lipsită de somn și plină de grija pentru minimum un an de zile - dacă ai aceeași experiență dar cu un alt motiv decât nașterea copilului (de exemplu ca parte a serviciului) ai zice că trăiești într-un calvar. Deseori, la experiențele Provocare UncageX aduc exemplul nunții, celor care doresc să înceapă afacerea sa dar zic că nu știu cum sau nu au destul x, y, z - aproape fiecare cuplu care și-au organizat nunta au făcut-o reușit, nu am văzut nimenea să pornească o nuntă și să nu o reușească, chiar dacă nu au organizat niciodată o nuntă în trecut, chiar dacă nu sunt destule resurse, au făcut-o... păi ceea ce implică organizarea unei nunți este exact ceea ce implică crearea unei afaceri (motiv, idee, budget, invitați, meniu, logistica - marketing, finanțe, organizare, planificare etc), unicul lucru care lipsește este un motiv propriu adevărat - încercând să creezi afacerea pentru un motiv care nu rezonează cu sine întâlnești obstacole, precum ai întâlni obstacole în crearea unei nunți frumoase cu o persoană doar pentru documente... având un motiv adevărat, întâlnești provocări și găsești soluții. Motivul în spatele oricărui lucru este adevarul și decizia proprie care rezonează cu cine ești, atunci viața are un gust total diferit.

Să știi că chiar știind toate acestea, deseori este dificil de trecut fără ghidare - o mare parte a celor din programul de mentorat sunt exact în această perioadă a vieții lor. Acest proces se poate începe conștient plecând la o experiență transformațională sau o circumstanțe în viață în care ai pierdut o persoană dragă, după divorț sau în Contemplarea divorțului, când ai fost trădat/ă, când ai pierdut jobul sau poziția socială.

Vezi articolul Integrare după schimbare - cum să-ți reconstruiești viața după schimbare . Mai jos - mai multe articole relevante care-ți vor fi de folos

Scrie în comentarii cum te-a ajutat acest articol, rezervă o consultație gratuită de descoperire pentru a afla cum UncageX poate să-ți fie de ajutor.

ARTICOLE RELEVANTE

De ce scopul atins nu a adus satisfacție? Ce anume cauți și nu poți găsi.

CUM SĂ ȘTII CĂ AI FRICI?

CEA MAI VALOROASĂ ABILITATE DUPĂ 30 O lecție profundă pe care am înțeles-o în profunzime doar în 2022

DE CE NU GĂSEȘTI OAMENII CU CARE REZONEZI - cum să-ți găsești ‘gașca’

PATRU MOTIVE PENTRU CARE NU AI FOST IERTAT și CUM SĂ REPARI RELAȚIILE RĂNITE

De ce trebuie să te oprești să ajuți neîntrebat acum! și cum sa faci altfel

ÎNVĂȚĂTURILE PENTRU O VIAȚĂ ÎMPLINITĂ DE LA GURDJIEFF

Rușinea - Constructivă sau Distructivă?

Ce este BĂRBĂȚIA ȘI CURAJUL cu adevărat?