Poemul Feminității
O femeie sălbatică nu este o iubită. Este o relație cu natura.
Mă poți iubi când cazi? În întuneric? Cucerit de gânduri?
Poți să mă iubești când beau din sticla greșită și când mă dau lăsată ca apa prin strecurată prin crăpăturile din podea?
Poți să mă iubești când sunt mai mare decât tine, când prezența mea arde ca soarele și-ți orbește ochii? Poți să mă iubești și atunci?
Poți să mă iubești sub cerul înstelat, ras și neted, pielea mea ca lumina lunii strălucitoare?
Poți să mă iubești când url și sunt blănoasă, scrâșnind din dinți, cu buza de jos însângerată după ce mi-am sfâșiat prada?
Când chem fulgerul, când trotuarele sunt cântate de tălpile picioarelor mele, mă mai poți iubi atunci?
Ce se va întâmpla când îngheț pământul și fac ca glodul să se-ntărească acoperind toate semințele de rodie pe care le-am plantat?
Ai încredere că primăvara se va întoarce?
Mă vei crede când îți voi spune că voi deveni un râu dezlănțuit și mă voi revărsa asupra viselor tale și voi chema coșmarurile la suprafață?
Poți avea încredere în mine, chiar de nu mă poți îmblânzi?
Poți să mă iubești, deși sunt tot ceea ce te temi și admiri?
Te vei teme de forma mea schimbătoare?
Te înspăimântă, când ochii mei clipesc ca foto camera ta?
Te temi că îți vor captura sufletul?
Ți-e frică să pășești în mine?
Plantele și florile carnivore, înarmate cu săgeți otrăvitoare, nu sunt în jungla mea pentru a te împiedica să vii. Nu pe tine.
Așa că nu-ți face griji. Ele îmi aparțin și eu te-am invitat aici.
Rămâi pe calea dezvăluită de lumina lunii și pășește în siguranță spre coliba Babei Cloanța: bătrâna sălbatică și înțeleaptă, ea nu te va abate dacă inima îți este curată.
Nu poți să fii alături de cea mai sălbatică dacă te temi de zgomotul pământului, de vuietul unui râu în cascadă, de zgomotul uluitor al tunetului pe cer.
Dacă vrei să fii în siguranță, du-te înapoi în odaia ta mică, cerul nopții nu este pentru tine.
Dacă vrei să fii sfâșiat, intră. Despică-te și devoră-te. Fii aprins în focul meu.
Nu te voi lăsa așa cum ai venit: bine îmbrăcat, în pulovere călduroase.
Te voi lăsa gol și disperat. Te voi lăsa încleștat cu ghiarele în cearșafuri. Te voi lăsa înconjurat de bufnițe și șoimi și flori care înfloresc doar atunci când nimeni nu se uită.
Așadar, vino la mine și fii vindecat în lumina și întunericul insuportabil a tot ceea ce ești.
Nu există nimic în tine care să mă sperie. Nu există nimic în tine ce nu voi utiliza pentru spre creșterea ta.
O femeie sălbatică nu este o iubită. Este o relație cu natura. Ea este sursa tuturor dorințelor tale prime și este forța vântului care scoate cu rădăcini tulpinile de porumb otrăvitoare din ferma ta îngrijită.
Ea va planta roadă în urma dezastrului tău.
Ea va avea grijă ca tu să te ridici din nou.
Ea este iubita care te readuce la propria ta natură sălbatică.
Ți-a plăcut? Citește “Poemul Masculinității”
Ce ai reflectat tu de aici ca bărbat sau ca femeie?
Autor: Alison Nappi, Traducere: UncageX
ALTE ARTICOLE RELEVANTE
TE SIMȚI TENSIONAT ÎN FAMILIE, DE SĂRBĂTORI? Ține minte următoarele
CE ESTE FAMILIA. O SITUAȚIE DE VIAȚĂ CARE EXPLICă TOTUL
PATRU MOTIVE PENTRU CARE NU AI FOST IERTAT și CUM SĂ REPARI RELAȚIILE RĂNITE
De ce trebuie să te oprești să ajuți neîntrebat acum! și cum sa faci altfel
Cearta și Discuțiile Argumentative în Relație
De ce te reîntorci la vechi după ce am făcut o schimbare importantă?
Egoul și Adevăratul Sine - Ghidul complet pentru descoperire
Ce Trebuie Să Știi Despre Doliu
Sexul și Relațiile de Scurtă Durată
Cum să nu fii respins când ofer ajutor în relația personală?
10 supărări care ne spun că încă suntem copii în interior
Cum să știi dacă ai devenit emoțional matur
Cum să oprești drama interioară
