UncageX Blog

Poemul Masculinității

Un bărbat sălbatic nu este un iubit, este o forță.

Poți să mă iubești în căldura orbitoare a unei stele care naște, când răspândesc căldura pe îndepărtatele luni?

Poți să mă iubești în gaura întunecată cosmică, unde nimeni nu poate da de mine? Nici macar tu?

Poți să mă iubești și atunci?

Poți să mă iubești când trag capete de bizoni prin glod zile întregi, în ritmul tobei străvechi?

Mă vei iubi dacă barba mea ascunde cicatricile din inima mea, de la bătăliile pe care nu le pot explica?

Mă vei iubi când îmi lipsește curajul, când sunt învins, când nu te voi lăsa să îmi îngrijești rănile?

Vei avea încredere în mine când miros a iarbă dulce și salvie… și când sunt împuțit de vin și transpirație?

Când beau din ceașcă și mă joc în lumina astrală, mă vei ghida spre Casă?

Ce va fi când cuvintele mele nu ies din gura mea și pot vorbi doar cu privirea?

Poți să mă iubești suficient încât să mă lași să plec, fără să mă întrebi unde voi fi?

Nu sunt un cățeluș care să stea legat și netezit pe spate la picioarele tale. Sunt lupul care aduce oasele adevărului.

Un bărbat sălbatic nu este un iubit. Nu este un animal de casă. El este o forță. El este acțiunea care crează schimbări. El este o misiune.

Ți-e frică să mă lași în tine? Nu doar carnea mea, ci sufletul meu. Bărbatul sălbatic nu este un hoț, și nici vandal. Nu voi lua nimic de la tine. Nu voi călca pe semințe care încolțesc și nici nu voi culege flori ca trofeu. Sunt soarele pe câmpurile inundate și focul pentru țesăturile înnodate.

Nu te speria, iubită, mamă, fecioară, bătrână. Ia-mă așa cum sunt.

Chiar dacă am puterea de a distruge lumile, nu te voi distruge.

Un bărbat sălbatic este un protector. Un tată. Un luptător al luminii.

Când haosul caută să te sfâșie în bucăți, rupându-ți carnea de pe oase, voi ține toate bucățile împreună în dragoste, până când vei fi gata să te reasamblezi.

Când îți fierb mările, și arunci mașini în câmpurile de porumb cu vântul pe care-l creezi, voi aștepta cu răbdare ca să-mi prinzi privirea, pentru ca amândoi să râdem.

Când iadul deschide porțile de foc și trimite tot cosmosul împotriva ta, îmi voi stăpâni picioarele adânc în pământ. Îmi voi pune scutul jos. Sabia mea va fi ascuțită, draga mea. Oțelul cântă dulce. Cu un zâmbet, Heia-Hei! Ultima mea suflare - un sărut de rămas bun. Astăzi este o zi bună pentru a muri.

Căci a noastră este cea mai veche poveste de dragoste. Cea mai mare poveste povestită vreodată. Eros și Psyche, Shiva și Shakti, tu și eu.

La fel, dar diferit. Ce poți să-ți mai dorești?

Un bărbat sălbatic nu este un iubit. El este o forță.

Ți-a plăcut? Ce ai reflectat tu de aici ca bărbat sau ca femeie? Citește “Poema Feminității”

Autor: Aubrey Marcus. Traducere: UncageX

ALTE ARTICOLE RELEVANTE

TE SIMȚI TENSIONAT ÎN FAMILIE, DE SĂRBĂTORI? Ține minte următoarele

CE ESTE FAMILIA. O SITUAȚIE DE VIAȚĂ CARE EXPLICă TOTUL

PATRU MOTIVE PENTRU CARE NU AI FOST IERTAT și CUM SĂ REPARI RELAȚIILE RĂNITE

De ce trebuie să te oprești să ajuți neîntrebat acum! și cum sa faci altfel

Cearta și Discuțiile Argumentative în Relație

De ce te reîntorci la vechi după ce am făcut o schimbare importantă?