Care este diferența dintre compasiunea adevărată și ceea ce numim de obicei compasiune.

În  primul rând să vedem unele atribute ale compasiunii:

Ceea ce nu sunt atributele compasiunii sunt judecata/furia, respingerea și dorința de a schimba pe cineva.

Ceea ce sunt - acceptarea, permisiunea și dragostea omenească față de cineva sunt atributele compasiunii.

Ca să percepem ce înseamnă compasiunea adevărată este util să asociem atributele compasiunii cu un așternut pe care putem oferi cuiva sau nu.

Din observațiile mele, ceea ce este numită de obicei compasiune este mai mult ca un contract de asigurare pentru viitor a celui care oferă acea compasiune. Oamenii oferă acel așternut (acel contract de asigurare) doar celor cărora durere/suferință le este înțeleasă, în situațiile în care sunt înțelese și posibile să întâmple la oricine… oferind acea compasiune ei măresc șansele de a primi un comportament similar în caz că nimeresc și ei într-o situație similară.

Dar cum cu cazurile în care credem suntem siguri că nu vom nimeri? Cum cu oamenii pe care nu înțelegem, care sunt diferiți de noi, cred în lucruri diferite de noi sau chiar în cele pe care noi percepem ca greșite?

Cel mai des așa oameni în aceste situații sunt respinși și dacă nu se schimbă ca să creadă în ceea ce credem chiar posibil nimiciți. De ce - nu nimeresc contractului și nu ne sunt de folos.

Aici ne dăm seama cât de contractual este ceea ce este perceput ca compasiune de obicei. Acum ne apropiem să înțelegem mai bine adevărata compasiune.

Compasiunea adevărată este când oferi așternutul fără condiții dar din oportunitatea de a oferi susținere unei ființe în acest moment.

Să știi că am simțit acea compasiune adevărată pe pielea mea. Este ceva extraordinar! Se simte ca un soare, care continuă să existe în inima mea după zeci de ani, răspândindu-și lumina și căldura spre alții (inclusiv spre mine) în continuare, depășind limitele timpului și distanței. Cu cât mai mult timp trece, cu atât mai mare respect și apreciere am pentru acea persoană care a oferit acea compasiune atunci… cu cât mai mult timp trece cu atât mai mare se simte acel gest mult timp în urmă.

Acea compasiune mi-a arătat că în unele momente în viață pot fi orbit de propria dreptate, încâlcit sau pierdut. Mi-a arătat că dreptatea se schimbă cu timpul și ceea ce părea drept atunci pate fi total greșit acum. Mi-a arătat că indiferent de cine este drept, unica dreptate care rămâne este dacă am fost ascultat, primit sau respins și judecat.

Simțind acea compasiune pe pielea mea am simțit putere adevăratei compasiuni. Puterea care te face să privești greșelile din trecut cu blândețe către sine, cu blândețe către greșelile altora acum - cu înțelegere că poate ei, poate eu sau poate toți suntem greșiți acum. Dar indiferent de cine are dreptate, unicul adevăr este dacă permitem să trăim în dragoste pentru vedea cum adevărul răsare. Căci adevărul nu are nevoie să fie dovedit… dacă ai răbdare să aștepți destul el răsare precum soarele - să ne lumineze și să ne facă să vedem clar cu toții. Dar până atunci, până apare claritatea pentru toți, lasă adevărul suprem să se manifeste, unicul lucru care este adevărat pentru toate timpurile - Dragostea.

Prin această reflecție am dorit să aduc mai multă lumină spre ceea ce numim compasiune. Nu neapărat că ceea ce numim compasiune este greșit - este foarte bine să fim de ajutor oamenilor pe care-i înțelegem și doar acestora, căci câteodată chiar nu avem inimă să facem mai mult decât atât - dar să numim lucrurile pe nume, să nu ne permitem să fim mințiți de alții dar nici de sine, să facem un pas mai mare spre o lume mai frumoasă cât în interior atât și în exterior.