Auzind acestea deseori în viața ta, posibil să interiorizezi idea că nu poți să crezi în emoțiile tale adevărate, că cumva nu ești corect în a simți așa cum te simți, sau ai decis că nu are sens să împarți cu alții emoțiile tale, și efectiv conexiunile tale devin mai mult și mai mult  superficiale.

Dacă de exemplu ai crescut intr-o familie în care ai fost disciplinat fizic, amenințat, rușinat când nu ascultai sau făceai cum trebuia, atunci cu siguranță ai învățat să fii bun, să te supui indicațiilor și să te porți frumos căci acestea au făcut parte din capacitatea ta de a supraviețui atunci.

Majoritatea din noi am crescut cu sentimentul de deconectare de la intuiție sau de la gândurile și opiniile autentice, și mai mult conectați cu opinia altora, pentru a ști dacă mergem corect sau ne purtam așa cum trebuie... În special acestea au putere când acele purtări sunt bazate pe frică.

Frica de a fi judecat înseamnă că majoritatea acțiunilor tale sunt motivate de exterior și sunt orientate spre evitare. Ceea ce înseamnă a fi motivat spre evitarea lucrurilor care 'vor aduce rezultate sau consecințe negative'.

În alte cuvinte ești focusat în exteriorul tău, spre opinia altora într-un mod care este determinat pentru a evita a fi judecat sau expus.

Modalități prin care ne-am deconectat în copilărie:

Neglijarea:

Descriere: Neglijarea emoțională apare atunci când adulții nu recunosc și nu răspund constant nevoilor emoționale ale unui copil.

Exemplu: Un copil crește într-o familie în care părinții săi rareori manifestă afecțiune sau oferă sprijin emoțional. Copilul învață să-și reprime emoțiile deoarece a înțeles că exprimarea sentimentelor nu este valorizată sau recunoscută.

Invalidare:

Descriere: Reacțiile de invalidare implică respingerea, minimalizarea sau ridiculizarea emoțiilor unui copil, determinându-l să creadă că sentimentele sale nu sunt valide sau importante.

Exemplu: Un copil își împărtășește părintelui său sentimentele de tristețe după o zi dificilă la școală, iar părintele răspunde spunând: "Nu fi atât de sensibil! Nu este o mare problemă."

Supraprotecția:

Descriere: Părinții supraprotectivi pot proteja excesiv copilul de a experimenta emoții dificile sau situații provocatoare, împiedicându-l în mod involuntar să dezvolte reziliență emoțională.

Exemplu: Părintele copilului intervine constant și rezolvă conflictele în locul acestuia, fără a-i permite copilului să experimenteze consecințele naturale ale acțiunilor sale sau să învețe să-și regleze emoțiile în situații dificile.

Suprimare:

Descriere: Adulții pot descuraja sau interzice explicit copiilor să-și exprime anumite emoții, determinându-i să reprime aceste emoții de-a lungul timpului.

Exemplu: Un copil este de repetate ori avertizat de către îngrijitor că furia este inacceptabilă, astfel încât învață să-și reprime furia și să evite să o exprime în totalitate.

Reprimare:

Descriere: Atunci când adulții din mediul în care crește un copil își reprimă sau ignoră constant propriile emoții, copilul poate învăța să facă același lucru.

Exemplu: Un copil observă că părintele său își înăbușe sentimentele și evită discuțiile despre emoții dificile. În consecință, copilul internalizează credința că exprimarea emoțiilor este nepotrivită sau nedorită.

Inconsistența:

Descriere: Incoerența în modul în care adulții răspund la emoțiile unui copil poate confuza și deconecta copilul de propriile sale sentimente.

Exemplu: Un copil primește mesaje contradictorii de la îngrijitorul său, uneori fiind consolat când plânge, iar alteori fiind certat pentru același comportament. Această incoerență duce la confuzie și dificultate în înțelegerea și exprimarea emoțiilor.

Aceste exemple nu sunt unicele motive - combinații diferite ale acestor factori pot contribui, de asemenea, la deconectarea unui copil de propriile sale emoții, de la propriul sine.

Nu este un motiv pentru a învinui părinții, căci ei au transmis ce au primit și ei - este un motiv pentru a ne trezi și a da mai departe altceva copiilor noștri.